Ungaria la începutul secolului al XVII-lea. Contesa Erzebet Báthory (Julie Delpi) este considerată cea mai puternică femeie din ţară – frumoasă, inteligentă şi nedispusă să accepte o lume în care bărbaţii sunt gata să aplice strâmb sau să încalce legile după cum le convine. La un ospăţ, Erzsebet întâlneşte un bărbat mult mai tânăr decât ea, István (Daniel Brühl), după care cei doi se îndrăgosc cu patimă unul de altul. Dar fericirea lor nu durează mult: tatăl lui István, contele Thurzó (William Hurt) îşi sileşte fiul să rupă relaţia cu Erzsebet şi pune la cale un plan împotriva acesteia. Strategia reuşeşte: Erszebet presupune că a fost respinsă din cauza diferenţei de vârstă dintre ea şi István şi, orbită de dor şi de tristeţe, cade pradă iluziei nebuneşti că sângele de fecioară o va păstra veşnic tânără şi frumoasă. Şiruri de fete sunt aduse la castel, fără să se mai întoarcă niciodată. Erzsebet devine, în mod vizibil, tot mai dementă şi obsedată. Iar când, în cele din urmă, îşi dă seama că a fost victima unei conspiraţii politice şi că tatăl iubitului ei a scos-o din scenă, este prea târziu...