Destinul unui om obişnuit şi onest intrat, fără voie, în malaxorul electoral al vieţii politice româneşti interbelice, care-l manipulează aducându-l în starea de victimă. Ecranizare dupa piesa cu acelasi nume de Tudor Musatescu. Admirator al operei caragialiene, Tudor Muşatescu reia subiectul vieţii politice româneşti din perioada interbelică. Cu “Titanic-Vals” (1932), Muşatescu a marcat un moment important în literatura noastră (1932), moment care venea să ridice prestigiul dramaturgiei naţionale şi să atragă interesul publicului pentru repertoriul românesc. O frescă a provinciei autohtone aflată în fierberea campaniei electorale parlamentare. Autorul urmăreşte destinul unui om obişnuit şi onest (Spirache Necşulescu), funcţionar modest la prefectură, om cu familie grea. O neaşteptată moştenire de 50 de milioane de lei îl aruncă pe un traseu de destin, la care nu gândise niciodată. Împotriva propriei voinţe, omul se vede antrenat în manevrele politicianiste locale. Autorul îl antreneazǎ pe blândul si onestul Spirache într-o rotaţie existenţială de 180 de grade faţă de vechiul său fel de trai. Protipendada politică a urbei, dar şi familia sa mânată de interese meschine, egoiste, animată de o uriaşă dorinţă de parvenire îl presează să intre în politică pentru un post de deputat. Obligat să ţină un discurs politic, în stilul demagogic obişnuit în asemenea împrejurări, Spirache spune de la balconul Primăriei, cu sinceritate, că nu poate promite nimic concetăţenilor săi şi ca deputat “nu va face nimic”. Sinceritatea vorbitorului cucereşte corpul electoral, săturat de minciuni. Exuberanţa alegătorilor este imediat confiscată de lichelele politice ale oraşului, care îl aplaudă, considerând succesul lui Spirache ca fiind o performanţă a şmecheriei lor. Având imaginea corectă a unui viitor social, în care nu-şi găseste locul, Necşulescu e dezamăgit. Are sufletul frânt contemplându-i pe cei din jurul său, debordând de fericire cu gândul la avantajele extraordinare ce-i aşteaptă. Birlic realizează în film un rol de zile mari! Plecând la Bucureşti cu trenul, de la fereastra vagonului, Spirache al său are un zâmbet ciudat, care anunţă, parcă, o surpriză…