Băiat bun, dar fără noroc, Charlie (Jim Carrey) şi-a reprimat ani de zile frustrarea provocată de fuga soţiei sale cu şoferul limuzinei de la nuntă, până când a dat în schizofrenie. Aşa l-a dat la iveală pe Hank, personalitatea lui numărul doi care se manifestă necontrolat, respectiv când are chef şi în general când îi e lui Charlie lumea mai dragă. Pe cât e Charlie de blajin şi de răbdător pe atât e Hank de bădăran şi de violent. Scuzabil, dacă luam în considerare şi tripleţii de culoare pe care i-a crescut singur rămaşi ca suvenir de la nevasta fugită. Rivalitatea Charlie/Hank pentru dreptul la exprimare capătă însă proporţii delirante când Charlie primeşte misiunea de a o proteja pe Irene şi se îndrăgosteşte de ea. Înainte însă de a o apăra de răufăcătorii care o urmăresc, Charlie trebuie să o apere şi să se apere de el însuşi. Sau mai bine zis, de Hank.