Film splendid, de referinta in cinematografia mondiala, distins cu trei Premii Oscar (pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu si cea mai buna regie) si nominalizat la inca cinci importante categorii (muzica lui Max Steiner, montaj, imagine si interpretare masculina in rol principal si in rol secundar).

Un film care place din ce in ce mai mult cu fiecare noua re-vedere si al carui leit motiv muzical ajunge sa obsedeze spectatorul. |ntr-un bar din Casablanca, doi fosti amanti se reintilnesc intr-o conjunctura care ii sileste sa puna pe primul plan nu sentimentele, ci datoria. E razboi. Intrarea trupelor germane in Maroc e iminenta.

Americanul Rick Blaine a reusit sa faca rost de hirtiile necesare pentru ca doua persoane sa poata lua avionul catre Lisabona. Cind insa afla ca femeia dupa care inca sufera, Ilsa Lund, este la Casablanca, acum maritata cu un marcant lider ceh, Victor Laszlo, cautat de nazisti, Rick ramine inca o data fara ea; de data asta, el este cel care decide...

Nu ne putem inchipui acest film cu alti protagonisti; si totusi, trebuie stiut ca putin a lipsit ca in rolul lui Rick sa fie distribuit Ronald Reagan (ajuns ulterior presedintele Statelor Unite), si nu Humphrey Bogart, iar Ann Sheridan sa o joace pe Ilsa in locul actritei suedeze Ingrid Bergman.

Pianistul din film, Sam, nu era in realitate deloc pianist, ci tobosar (Dooley Wilson), care insa a mimat convingator in timp ce dupa o perdea un pianist adevarat cinta melodia devenita apoi slagar mondial. Interesant este si faptul ca invadarea orasului marocan de catre armatele germane a avut partea sa de contributie la succesul filmului.