O sotie trecuta de prima tinerete recurge la un intreg arsenal de viziuni, amintiri, misticism, pentru a reusi sa suporte infidelitatea sotului sau. Despre infidelitate se poate vorbi in multe moduri, dar Fellini ne spune ca ea in primul rand creaza ruperea definitiva de inocenta si naivitate. Ea ne propulseaza spre cinism si ne desfiinteaza viata "cuminte" de pana la experienta devastatoare a acesteia. Sotia lui Federico Fellini, Giulietta Masina, joaca rolul Juliei, o sotie trecuta de prima tinerete care , care in urma intuitiilor sale si apoi a evidentelor trece prin toate etapele revelatiei adevarului in relatia cu sotul ei. De la negarea realitatii, la confruntarea cu ea, personajul noastru agonizeaza "linistit" in apele tulburi ale deznadejdii. Magia alba, recurs la memorie, amintiri, confruntarea cu sotul si amanta acestuia, o lume noua in curtea controversatei ei vecine sunt ingredientele lumii care se reveleaza in filmul lui Fellini. Unde traseaza Fellini linia dintre oniric si realitatea cruda si nemiloasa a agoniei in urma unei rupturi conjugale? Acest film, este o reprezentare fidela a fantasmagonie, a stilisticii care in cinematograful italian se poate numi "feliniana, o cheie ilustrativa pentru intreg cinematograful de arta.