Considerat cel mai poetic film al lui Hitchcock, Marnie este o capodopera a misterului psihologic, in care se regasesc toate obsesiile regizorului: sexualitatea feminina inhibata, personalitatile duplicitare si identitatile false, trauma copilariei conducand la adultul deformat, dar in special marea dragoste a lui Hitchcock pentru blondele superbe. Marnie este o kleptomana a carei irezistibila pornire de a fura i se trage din nevoia de a fi iubita. Folosind diverse identitati si deghizari, se muta din slujba in slujba, de fiecare data disparand cu bani si obiecte. Cand este recunoscuta de un barbat, acesta nu numai ca nu o preda autoritatilor, santajand-o sa se marite cu el, ci incearca sa o vindece de kleptomanie... Spectatorul este magistral facut sa simta suferintele eroinei. Senzatia lumii ireale care o tortureaza pe Marnie e indusa prin tehnici regizorale simple, dar ingenioase; fulgere, alternanta rapida noapte/zi, diafragme rosii etc.