Este una dintre capodoperele lui Charlie Chaplin, care ne face să şi râdem, să şi plângem. O mamă îşi părăseşte copilul, punându-l într-o limuzină. Maşina este furată, iar hoţii lasă copilul lângă o ladă de gunoi. Chaplin, în pielea unui vagabond, descoperă copilul şi îl înfiază Piciul este o comedie dramatica de mare impact emotional, un film de mare succes in 1921, alaturi de ''Cei patru calareti ai Apocalipsei''. Chaplin a reusit sa creeze un tablou al societatii si al comportamentului uman, ilustrand foarte expresiv caracteristicile cele mai variate ale omului, de la bruta lipsita de minte, la mama deznadajuduita care este obligata de situatie sa-si abandoneze copilul, in speranta ca ii va oferi oportunitatea unei vieti mai bune. Viata copilului a devenit intr-adevar buna, dar nu in sens material, ci in sensul ca s-a bucurat de toata iubirea si grija unui vagabond, care - in ciuda conditiilor materiale scazute - si-a asumat intreaga responsabilitate a cresterii copilului, straduindu-se sa-i ofere tot ce putea obtine mai bun. Intre vagabond si copil s-a creat o relatie puternica, evidentiata cel mai bine in momentul in care cei doi sunt pe cale de a fi separati. Aici se arata puterea nemasurata pe care o poate da iubirea, vagabondul alergand pe acoperisuri si totusi reusind sa-l salveze pe copil din masina. Mesajul este cu atat mai impresionant cu cat filmul nu este vorbit, lasand imaginile si muzica sa creeze intreaga atmosfera.