În 1958, Louis de Funès obţinea un imens succes de scenă, în rolul principal din piesa „Oscar“ de Claude Magnier. Spectacolul a fost reluat în 1961, iar actorului i s-a propus să joace în versiunea cinematografică a textului dramatic. Aşa s-a născut această peliculă, regizată de Eduardo Molinaro, cu o distribuţie excelent aleasă, în care de Funès este secondat de Claude Rich, Agathe Natanson, Claude Gensac, Sylvia Saurel, Dominique Page, Mario David, Paul Préboist, Germaine Delbat şi Roger Van Hool (în rolul care a dat titlul filmului). Intriga este proprie comediilor bulevardiere, cu încurcături sentimentale şi malversaţii financiare, cu quiproquo-uri numeroase, cu un ritm alert şi, evident, cu happy-end. Louis de Funès joacă rolul unui om de afaceri al cărui contabil îi mărturiseşte într-o dimineaţă că a sustras o mare sumă de bani, că este îndrăgostit de fiica lui şi că nu poate fi dat în judecată pentru că, în acest caz, va dezvălui fiscului adevărata avere a patronului. În aceeaşi dimineaţă, fiica mărturiseşte că este însărcinată. Totul pare să se rezolve, dar se dovedeşte că tânăra iubită de contabil nu este fiica patronului, că propria lui fiică este îndrăgostită de şoferul tatălui ei şi că, de fapt, nici nu este însărcinată şi că maseurul omului de afaceri vrea să-i devină acestuia ginere. Se adaugă şi doica, şi o veche menajeră a familiei, şi o valiză cu bijuterii care este, evident, înlocuită mereu cu altă valiză, similară, conţinând haine.Toate încurcăturile îi prilejuiesc lui Louis de Funès crize de furie, în care actorul este neîntrecut. Grimasele, gesturile febrile, mormăielile au o asemenea diversitate şi o expresivitate atât de accentuată, încât actorul realizează un adevărat spectacol de mimă. Întregul film este, de fapt, în pofida realului talent al celorlalţi actori, un recital Louis de Funès, servit şi de ritmul pe care regizorul Molinaro a ştiut să-l imprime acţiunii.