Partea 1 Partea 2

Un amestec de dovezi clare şi speculaţie despre moartea preşedintelui Statelor Unite, John F. Kennedy pe 22 noiembrie 1963. Un avocat din New Orleans, Jim Garrison, redeschide dosarul şi analizează foarte critic probele şi concluziile F.B.I.-ului. Faptul că îşi bagă nasul unde nu ar trebui şi pune cu insistenţă întrebări care le creează dificultăţi autorităţilor, s-ar putea să îi pună viaţa bărbatului în pericol. Însă el nu se opreşte din cercetările lui şi curând descoperă nişte legături ciudate cu războiul din Vietnam. Spirit fatis polemic, Oliver Stone a continuat, dupa “Nascut pe 4 iulie”, impresionantul sau film despre perioada urmatoare Razboiului din Vietnam, cu “JFK”, o pelicuta care a infuriat si a uluit in egala masura, care ridica si astazi o multime de intrebari si copleseste prin insistenta asupra versiunii conspiratiei in explicarea mortii presedintelui american. Bineinteles, multi cred ca nu cunoastem tot adevarul despre asasinarea lui John F. Kennedy pe 22 noiembrie 1963. Chiar credem ca Lee Harvey Oswald a actionat de unul singur? Ne-a furnizat raportul comisiei Warren, care incerca sa ofere niste concluzii, un raspuns satisfacator? Desi sunt multi cei care s-au intrebat, de-a lungul timpului, daca nu cumva a existat un complot in spatele acestui asasinat, Stone a mers mai departe si a transpus pe ecran o parte dintre numeroasele teorii care circula, regizand un film fascinant, care ridica mai multe semne de intrebare decat rezolva. In centrul filmului se afla Jim Garrison (Kevin Costner), procurorul general al districtului New Orleans, care a avut propria teorie despre cine I-a impuscat pe Kennedy si a condus o investigatie din 1966 pana in 1969. Stone nu adera, pe buna dreptate, la toate ideile lui Garrison despre care multi credeau ca este un tip necontrolat care nu facea diferenta intre indiciile reale si teoriile nebunesti despre conspiratie , dar le foloseste ca punct de plecare si centru de greutate al filmului , pur si simplu pentru ca acesta a fost singurul om din SUA care a incercat vreodata sa aduca pe cineva in fata justitiei pentru ca ar fi comis probabil cea mai faimoasa crima a tuturor timpurilor (si care ramane nerezolvata pana la capat si in ziua de azi , fapt socant daca ne gandim cati oameni i-au fost martori). Folosind filmari de arhiva – inclusiv filmul de amator, de trista faima, al lui Abraham Zapruder, flashbackuri, reconstituiri, imagini in succesiune rapida, replici si o muzica abil sincronizate, Stone asambleaza un mozaic de idei si teorii, bazandu-se pe o imensa cantitate de probe si de declaratii ale martorilor, fara sa-si dezorienteze sau sa-si prosteasca vreodata publicul. La sfarsitul celor trei ore ravasitoare, nu capatam un raspuns cert, dar suntem convinsi . daca mai exista vreo urma de indoiala in mintea noastra , ca Lee Harvey Oswald nu a avut cum sa actioneze singur. Iar pentru cei care nu erau nascuti pe atunci sau erau prea tineri pentru a tine minte evenimentele din 1963, ele sunt toate infatisate aici , impuscarea lui Kennedy in timpul unei vizite cu masina prin Dallas, asasinarea lui Oswald de catre Jack Ruby si asa mai departe. Le vedem pe toate cu ochii lui Garrison, si Stone ne arata in mod convingator ce I-a putut face pe acest om obisnuit sa studieze atatea rapoarte si declaratii pentru a cauta urme ale unei conspiratii In care ar fi fost implicati fie CIA, fie suporteri ai lui Fidel Castro, fie grupuri de extremisti. Filmul n-ar fi reusit sa ne faca sa acceptam atat de deplin incerca-rile lui Garrison de a afla adevarul fara interpretarea remarcabila a lui Costner, care retine atentia spectatorului pe parcursul intregului film, in ciuda numerosilor actori cu greutate care apar si dispar, in roluri secundare – de la Tommy Lee Jones in rolul suspectului Clay Shaw pana la Joe Pesci, Gary Oldman (in rolul lui Oswald), Donald Sutherland, Jack Lemmon, Walther Matthau, Kevin Bacon si Sissy Spacek, toti exceptionali.