Raging Bull este povestea lui  Jake  LaMotta, un pugilist care în momentul în care intră în scenă îşi distruge efectiv adversarul. El câştigă mereu, şi întotdeauna aleargă după locul 1. Premiul lui este victoria. Numai că  Joey nu este capabil să lase mănuşile de box în vestiare şsi le aduce cu el acasă, unde îşi tratează familia în  aceeaşi manieră în care îşi tratează adversarul. Se poartă urat cu ei, le vorbeşte de sus şi e plin de furie pe  care nu o poate stăpâni. El este o bombă cu ceas, gata să explodeze în orice moment. Cu toate astea el are pretenţii mari de la familia lui. Vrea să fie iubit şi vrea să îi iubească, dar mereu se iveşte ceva care îi depărtează. Este mereu paranoic şi gelos, şi de multe ori orb în faţa oamenilor care ţin la el. Dar această furie necontrolată l-a transformat în campionul care este. Numai că în ringul vieţii el este singur şi abandonat.

"Scenariul în forma sa originală conţinea mai mult box decât s-ar fi dorit. În termenii produsului final, adică filmul, problema devine una de structură, şi mai puţin una de cantitate. Scenele de box funcţionează ca unităţi scurte, explozive dar introduse cu maximum de discreţie, marchează cronologic ascensiunea, prăbuşirea şi, în final, conform mărturisirii lui Scorsese, mântuirea lui Jake La Motta."  Steve Jenkins - 1981 (Monthly Film Bulletin)

Acest film biografic a fost un proiect personal al actorului Robert De Niro care a descoperit autobiografia dictată de fostul campion la categoria mijlocie Jake La Motta şi i-a convins pe regizorul Martin Scorsese şi pe scenaristul Paul Schrader, colaboratorii săi din "Taxi Driver", să se apuce de materialul acesta intens, aparent descurajant. După succesul fulminant al filmelor tip "Rocky" - unele produse tot de Irwin Winkler şi Robert Chartoff - despre boxerul sărac şi ghinionist care supravieţuieăte şi triumfă, "Raging Bull" îndrăzneşte să propună un anti-Rocky, un rival furios care sfârşeşte ca un "fost", fără să fi învăţat cu adevărat ceva pe parcursul carierei sale şi fără să fi găsit satisfacţie în reuşitele sale.

După mulţi ani şi multe perioade de regres, La Motta câştigă titlul de campion, dar pe ecran, câteva minute mai târziu, îşi înşfacă bijuteriile ca să le amaneteze. Boxerul vrea să încerce să dea mită pentru a fi făcut scăpat într-un proces de încălcare a bunelor moravuri. "Raging Bull" este şi o explorare poetică îndrăzneaţă a sufletului unui om primitiv şi violent, care nu-i scuză nicio clipă numeroasele defecte oribile, pe măsură ce prezintă pedepsele fizice şi psihice pe care le primeşte - dar şi pe cele pe care le împarte - protagonistul, revelând profundul misoginism (şi homofobia brutală) specifice universului limitat al vieţii italienilor-americani locuitori ai Bronxului. Miracolul este că De Niro - într-un exemplu clasic a ceea ce înseamnă actorie de cea mai înaltă clasă - poate găsi în el atâta simpatie pentru La Motta, arătând ce consecinţe umilitoare au gelozia şi agresiunea în ring pentru boxer şi pentru familia sa. Este o reuşită actoricească extraordinară, căci De Niro este la fel de convingator în rolul maşinii de boxat ca unse cu ulei, incontrolabiI vicioase, din tinereţe, şi al ruinei obeze şi stupide în care se transformă La Motta când cariera sa pe ring ia sfârşit, iar el poate în fine să se lase în voia pasiunii pentru sendvişurile cu pastramă.

Pe lângă extraordinarele scene de box - halucinaţii în alb-negru cu ochii iesiţi din orbite, fluide corporale care ţâşnesc în toate părţile şi lovituri brutale, prinse de cameramanul Michael Chapman de pe patine cu rotile, - Scorsese oferă multe secvenţe de groaza sau, din contră, mişcătoare: fratele lui La Motta (Joe Pesci) îmbrăţişându-l pe boxerul care plânge după ce a fost silit să renunţe la o luptă - o scenă care face ca monologul lui Budd Shulberg "aş fi putut să fiu un candidat" din "Pe chei" (repetat mai târziu ca parte a numărului lui La Motta într-un bar de noapte) să pară o făcătură searbădă; La Motta învinuindu-şi constant soţia (Cathy Moriarty) de mici infidelităţi şi devenind atât de feroce şi de brutal încât toţi cei care îl iubesc trebuie să plece; momentul dificil în care boxerul este târât la închisoare şi bate în pereţii de piatră ca şi cum s-ar afla din nou în faţa lui Sugar Ray Robinson; numărul pe care îl execută într-un club de noapte, unde încearcă să-şi folosească vorbele tot atât de cutezător cum îşi folosea altădată pumnii, numai pentru a demonstra cât de vitriolant a devenit de fapt, pe măsură ce se chinuie să ajungă la final, cu fraza disperată:  "Ăsta e divertisment".

"Raging Bull" este un film despre masculinitate, care nu ezită să arate femei brutalizate în preajma ringului - vedem spectatoarele călcate în picioare într-un moment de dezordine sau stropite de sânge - şi chiar pe La Motta, într-un bar, vărsând un pahar în poala unei soţii de politician.