|
Anii ‘60 au reprezentat pentru cinematografia americana o revenire a unui gen pe care acest cinema l-a impus: musical-ul. Daca ne vom uita pe lista castigatorilor de Oscar pentru cel mai bun film intre 1960 si 1969 vom observa ca cinci dintre cei zece invingatori sunt musical-uri. Filme ca Tom Jones, Oliver!, The Sound of Music, My Fair Lady si West Side Story au ramas in istorie si au semnat o perioada prolifica pentru studiourile de la Hollywood, care s-au intors la origini, atunci cand filmul era doar o maniera de divertisment, nu neaparat o arta. Cu toate acestea se remarca o schimbare majora. Aceste filme nu mai sunt amuzante, acum se indreapta spre povesti mai dramatice, inglobeaza mai multe genuri, impun coregrafii grandioase si scumpe, decoruri somptuoase s.a.m.d.
West Side Story a fost filmat chiar pe strazile New York-ului, un fapt mai putin intalnit pana la acea vreme. Artere importante ale metropolei au fost inchiriate si transformate in platouri de filmare. Echipe impresionante de coregrafi si antrenori au pregatit distributia pentru a excela in dificilele numere de dans si cantec, iar cuplul de regizori Jerome Robbins si Robert Wise a beneficiat de o armata de oameni in slujba lor, totul pentru ca acest film sa fie ceva nemaivazut. Filmul este o transpunere moderna a celebrei tragedii shakesperiene Romeo si Julieta, mutata intr-un New York in care doua bande rivale se infrunta pe viata si pe moarte. Portoricanii si americanii se urasc de moarte, iar gastile lor isi disputa suprematia in cartierul de vest. Cand Tony (Richard Beymer), liderul spiritual al gastii The Jets se indragosteste de Maria (Natalie Wood), o frumoasa portoricanca din gasca The Sharks, este clar pentru amandoi ca traiesc o iubire interzisa. Liderii gastilor se infrunta pentru a stabili odata pentru totdeauna ordinea in cartier, dar dupa ce Bernardo il ucide pe Riff, Tony actioneaza si il omoara pe portorican, lucru care atrage mania tuturor si ostracizarea acestuia. La fel ca si in Romeo si Julieta, Maria il gaseste pe iubitul ei mort si decide sa se sinucida, dar aici West Side Story face diferenta, caci personajul nostru nu mai reuseste sa isi duca la bun sfarsit hotararea.
Cantecele din West Side Story au ramas pana in zilele noastre adevarate bijuterii muzicale, iar coregrafiile, pe care impresionanta distributie le pune in scena, sunt dificile, dar impresionante. Natalie Wood face unul dintre rolurile marcante ale carierei, la fel si colega ei, Rita Moreno. In ciuda faptului ca este un musical, West Side Story are si un substrat. Se vorbeste despre diferentele rasiale si etnice, dragoste interzisa si toleranta, dar si despre violenta la care sunt expusi tinerii si tendinta acestora de a imita lucrurile vazute pe strada si a-si rezolva problemele pe alta cale decat cea pasnica. (Alexandru Ţîrdea)
|
