Nominalizat la douã Premii Oscar în 1979* si considerat “una dintre cele mai mari realizãri ale lui Allen” (Boxoffice), “Manhattan” este un portret ciudat, înduiosãtor si excelent construit al unei relatii moderne, prezentate pe fundalul alienãrii urbane. Cu o imagine somptuos realizatã în alb-negru (fiind primul film al lui Allen în acest format) si acompaniat de splendida partiturã a lui Gershwin, acest triumf estetic al lui Woody Allen este “un portret prismatic al unui loc si timp care ar putea fi studiat decenii întregi dupã aceea” (Time Magazine). Un film clasic al lui Woody Allen despre un new york-ez divortat care are o iubita de liceu si se indragosteste de amanta fostei sale neveste. Dupa ce ajunsese cu “Annie Hall” in topul regizorilor americani, Woody Aleen da inca o data lovitura cu “Manhattan”, o comedie neagra realizata in stilul sau unic. De acesta data, el este Isaac Davis, un barbat de 42 de ani care are o slujba pe care o uraste, o iubita de 17 ani, Tracy (Mariel Hemingway) si o fosta nevasta, pe Jill (Meryl Streep), acum lesbiana, care tocmai scrie o carte despre casnicia lor si pe care Isaac si-ar dori sa o stranga de gat. Credeti ca asta este tot? Eroare! Povestea se complica si mai mult din momentul in care Isaac o intalneste pe iubita celui mai bun prieten al sau casatorit, Yale (Michael Murphy). Este vorba despre Mary (Diane Keaton), o intelectuala rapitoare, care ii ia mintile lui Davis. Innebunit, el o paraseste pe Tracy, isi abandoneaza slujba si se dedica scrierii unui roman. Treptat el si Mary se indragostesc unul de celalalt si asa incepe povestea de dragoste al lui Isaac, intr-un oras in care sexul este un gest la fel de intim precum strangerile de mana, iar poarta spre dragostea adevarata este o usa securizata de netrecut.